Gandul mi se naste din neuroni febrili
izbindu-se puternic pe ale scoartei margini,
zbatandu-se sa iasa in lumina,
incrancenat de atatea lanturi
Dar gandul meu nu e palpabil.
cum vantul nu-l pot prinde in mana...
Gandul n-are viata in mine
doar prin cuvant se naste
iar eu nu vreau sa-i dau cuvantul
viata.
Cuvantul tau, al meu, al lor
E cel ce aduna si dezbina,
Cuvantul. el, atatea rani, aduna in mine!
28 august 2008
luni, 29 octombrie 2012
Rugaciune
Sa ploua cu aghiasma in sufletul lumii,
Nori sa o atinga sub talpi,
Stele, lumina s-o adoarma-n drumuri,
Drumuri, rascruci sa impleteasca-n zari,
Zori plapande, iubiri sa uneasca.
Sa ploua cu vanturi si ramuri uscate
Haul din lume si lumea din noi.
Tunet si fulger.Voi, voi sa aprindeti o flama
In iadul de jos, chinuit de tradari.
Sa ploua cu mir prin fruntile noastre,
Sa ploua tacere, la sfarsit, as vrea.
Bucurii si dureri, amintiri si placeri,
Copilarii si batraneti, in final, toate pier;
Voci, in cripte, murmura vieti de odinioara
Furate, intr-o clipa de eternitate chioara.
Sa ploua continuu, ca timpul ce trece,ca timpul ce vine
Prin pasii socotiti in vremuri,
De bataturi sa ma lepad si de negii din vine.
Sa ploua! Sa ploua!
Sa-mi curat lacrimi statute in gene,
Pamantul sa planga in rauri, in mare.
In navoade se cerne.
Sa ploua in mine glasul tau, Doamne.
Prin vene sa-mi curga pioasa smerenie,
Sa-mi foarfeci ganduri speriate, nedemne,
Cuvinte razlete cu mume nebune.
Sa-mi plangi linistea de la-nceputuri
Si dorul de tine, de stele, de sfinti...
Sa ploua!
12 aprilie 2008
Nori sa o atinga sub talpi,
Stele, lumina s-o adoarma-n drumuri,
Drumuri, rascruci sa impleteasca-n zari,
Zori plapande, iubiri sa uneasca.
Sa ploua cu vanturi si ramuri uscate
Haul din lume si lumea din noi.
Tunet si fulger.Voi, voi sa aprindeti o flama
In iadul de jos, chinuit de tradari.
Sa ploua cu mir prin fruntile noastre,
Sa ploua tacere, la sfarsit, as vrea.
Bucurii si dureri, amintiri si placeri,
Copilarii si batraneti, in final, toate pier;
Voci, in cripte, murmura vieti de odinioara
Furate, intr-o clipa de eternitate chioara.
Sa ploua continuu, ca timpul ce trece,ca timpul ce vine
Prin pasii socotiti in vremuri,
De bataturi sa ma lepad si de negii din vine.
Sa ploua! Sa ploua!
Sa-mi curat lacrimi statute in gene,
Pamantul sa planga in rauri, in mare.
In navoade se cerne.
Sa ploua in mine glasul tau, Doamne.
Prin vene sa-mi curga pioasa smerenie,
Sa-mi foarfeci ganduri speriate, nedemne,
Cuvinte razlete cu mume nebune.
Sa-mi plangi linistea de la-nceputuri
Si dorul de tine, de stele, de sfinti...
Sa ploua!
12 aprilie 2008
Radacini
Sunt prinsa intre tine si lume
Si portile imi sunt inchise pe dinauntru,
Si portile mele sunt inchise pe dinafara.
lanturi grele imi sfarama carnea,
corbii imi ating sufletul...
priveste-mi chipul, atent, cu rabdarea unui sfant,
crezi ca lacrimile mele si-au faurit istoria?
Ia-ma de mana dar nu-i da drumul,
chiar de simti doar oase-
Vei intelege ruga lor nestinsa.
Ia-mi timpul si cucereste-i infinitul
Fara de care nu as fi existat,
Nici ieri, nici azi, nici maine
Doar freacatul lui imi mai spulbera neuronii.
Sunt prinsa intre timpul tau si al meu.
cateodata, il simt pe-al meu cum tace
si eu, luptand, pentru ultima suflare.
Da-mi drumul printre nori!
gandul meu sopteste,in ultima lui secunda.
Nicicand nu te-am dorit mai mult,
nicicand nu te-am renegat ca azi...
timpul mi l-ai furat din clepsidra.
Priveste-l!
Si-acum sta dupa tine!
Si portile imi sunt inchise pe dinauntru,
Si portile mele sunt inchise pe dinafara.
lanturi grele imi sfarama carnea,
corbii imi ating sufletul...
priveste-mi chipul, atent, cu rabdarea unui sfant,
crezi ca lacrimile mele si-au faurit istoria?
Ia-ma de mana dar nu-i da drumul,
chiar de simti doar oase-
Vei intelege ruga lor nestinsa.
Ia-mi timpul si cucereste-i infinitul
Fara de care nu as fi existat,
Nici ieri, nici azi, nici maine
Doar freacatul lui imi mai spulbera neuronii.
Sunt prinsa intre timpul tau si al meu.
cateodata, il simt pe-al meu cum tace
si eu, luptand, pentru ultima suflare.
Da-mi drumul printre nori!
gandul meu sopteste,in ultima lui secunda.
Nicicand nu te-am dorit mai mult,
nicicand nu te-am renegat ca azi...
timpul mi l-ai furat din clepsidra.
Priveste-l!
Si-acum sta dupa tine!
Amorteala
n-am mai scris de multa vreme.
nici versurile, nici cuvintele, n-au mai ramas in pagini.
privesc, hartia alba, ca o hipnoza
pentru nefericirea din mine,
albindu-mi spoiala in care mi-am inchis ridurile.
nu stiu ce este mai greu de dus pe umeri-
deznadejdea, ridurile ori lupta….
ma indemn, cu o ceasca de cafea,
s-apuc fraiele zilei de azi
dar, freamatul complotului, imi tiuie in urechi.
niciunde nu-i mai bine ca acasa.
atata liniste, lumina si armonie
adunate intr-un geam!
fotoliul, rosu, ma imbie
sa-mi prind soldurile in el.
adormind, in relaxare, visez,
lumea, ordinara, de afara.
atat de dulce, atat de amara….
Stiam ca nu mai pot prinde gandurile in cuvinte.
Totusi, continuu sa fac exercitii……
20 noiembrie 2007
nici versurile, nici cuvintele, n-au mai ramas in pagini.
privesc, hartia alba, ca o hipnoza
pentru nefericirea din mine,
albindu-mi spoiala in care mi-am inchis ridurile.
nu stiu ce este mai greu de dus pe umeri-
deznadejdea, ridurile ori lupta….
ma indemn, cu o ceasca de cafea,
s-apuc fraiele zilei de azi
dar, freamatul complotului, imi tiuie in urechi.
niciunde nu-i mai bine ca acasa.
atata liniste, lumina si armonie
adunate intr-un geam!
fotoliul, rosu, ma imbie
sa-mi prind soldurile in el.
adormind, in relaxare, visez,
lumea, ordinara, de afara.
atat de dulce, atat de amara….
Stiam ca nu mai pot prinde gandurile in cuvinte.
Totusi, continuu sa fac exercitii……
20 noiembrie 2007
Ramas bun
Gentil
iti plec capul in perna ce-ai brodat-o
Pentru ast moment de liniste absurda.
Paru-ti alb si moale l-am asezat peste urechi
Si, ochii blanzi, ce m-au crescut, i-am mangaiat blajin
Cu mainile unui om mare.
Ti-am privit in tacere linistea cu care-mi vorbeai
Si, pentru prima data, tacerea era atat de frumoasa!
Nici scasnetul inabusit de durere,nici lacrima ascunsa
In sfarsit, nu te mai pot atinge.
Ti-am dedicat copilaria.
mi-ai rasplatit-o cu povesti.
te-am privit,
cazand,
in timp ce eu am invatat sa merg.
bucuria ta, mi-a daruit speranta.
Durerea ta, m-a invatat sa lupt.
Dragostea ta, m-a tinut in viata.
Acum, te privesc stangaci si tac,
tac…
20 noiembrie 2007
iti plec capul in perna ce-ai brodat-o
Pentru ast moment de liniste absurda.
Paru-ti alb si moale l-am asezat peste urechi
Si, ochii blanzi, ce m-au crescut, i-am mangaiat blajin
Cu mainile unui om mare.
Ti-am privit in tacere linistea cu care-mi vorbeai
Si, pentru prima data, tacerea era atat de frumoasa!
Nici scasnetul inabusit de durere,nici lacrima ascunsa
In sfarsit, nu te mai pot atinge.
Ti-am dedicat copilaria.
mi-ai rasplatit-o cu povesti.
te-am privit,
cazand,
in timp ce eu am invatat sa merg.
bucuria ta, mi-a daruit speranta.
Durerea ta, m-a invatat sa lupt.
Dragostea ta, m-a tinut in viata.
Acum, te privesc stangaci si tac,
tac…
20 noiembrie 2007
Angoase
Hei, tu,ce imi aduci diseara,
In intalnirea dintre noi?
Ce gand pervers iti sfasie mintea...
Hei,tu,ce ma iubeai cu patima amantului,
Spune-mi, cand ma atingi,
Imi simti excitatia porului din piele
Si dorul de fuga?
Hei, tu, inima tu ai,
Inima de iubit, ori sot, ori barbat
Infipt adanc in pamantenesti placeri?
Hei, tu, esti suficient de inalt
Sa imi privesti umilinta?
Ori cauti coltul in care imi ascund singuratatea
De tine, de noi...
Hei, tu, exista o lume frumoasa,
Dincolo de ziduri incoltite de liane,
O lume plimbata in alte lumi razlete.
Hei, tu, stii cand e timpul sa plangi
In coltul tau nestiut de nimeni,
Stii?
Sau refuzi lacrima sa existe pentru tine...
Hei, tu, te-am vazut frumos,
Fragil si puternic, razboinic si sclav,
Print si muritor.
Orbesc.....
Hei, tu, priveste-mi pasul cum se duce
Impotriva fiintei tale,
Lasa-l!
Toamna
Cad Frunze.
Sudoarea vantului batran
E stearsa, in mare graba, de frunze pale, aramii,
Ce-si cauta-n tarana moale, culcus de vesnicie.
Plapande,se aduna in izbitura lui batrana,
calcandu-se in picioare, lasand, in urma, o zgura densa
de nimeni, nestiuta insa.
Tantos,
calc pe batatura celor de dinainte.
Nici nu mai stiu unde s-au dus,
cum au murit.
Talpile nu mai simt, nimic din ce era odata
Nici glasul lor ademenit de vanturi tinere,
nici cantul lor de leganat,
nimic nu mai rasuna, acum, in minte.
Sudoarea vantului batran
E stearsa, in mare graba, de frunze pale, aramii,
Ce-si cauta-n tarana moale, culcus de vesnicie.
Plapande,se aduna in izbitura lui batrana,
calcandu-se in picioare, lasand, in urma, o zgura densa
de nimeni, nestiuta insa.
Tantos,
calc pe batatura celor de dinainte.
Nici nu mai stiu unde s-au dus,
cum au murit.
Talpile nu mai simt, nimic din ce era odata
Nici glasul lor ademenit de vanturi tinere,
nici cantul lor de leganat,
nimic nu mai rasuna, acum, in minte.
Alte angoase
ma frang in mintea ta,
in fiecare minut, o parte din mine,
dispare in neant.
pasul tau de maine imi aduce uitarea
de mine, in tine.
e mai usor sa pierzi
amintirea perfectiunii
decat suferinta pastrarii.
exista memorie doar pentru unele amintiri,
suflet pentru alese trairi,
o excitatie nervoasa mai intensa
decat ultima.
totusi, mi-e dor, cumplit,
de ziua de ieri cand nu-mi uram neputinta
de azi.
iti sorb existenta din mine
hranindu-mi foamea de siguranta,
stiinta de a patrunde in tine,
nebunia de a ma pastra normala.
ma frang in tine,in fiecare clipa
si, imaginea mea, se departeaza,
prea repede, cu jale.
mai 2010
in fiecare minut, o parte din mine,
dispare in neant.
pasul tau de maine imi aduce uitarea
de mine, in tine.
e mai usor sa pierzi
amintirea perfectiunii
decat suferinta pastrarii.
exista memorie doar pentru unele amintiri,
suflet pentru alese trairi,
o excitatie nervoasa mai intensa
decat ultima.
totusi, mi-e dor, cumplit,
de ziua de ieri cand nu-mi uram neputinta
de azi.
iti sorb existenta din mine
hranindu-mi foamea de siguranta,
stiinta de a patrunde in tine,
nebunia de a ma pastra normala.
ma frang in tine,in fiecare clipa
si, imaginea mea, se departeaza,
prea repede, cu jale.
mai 2010
marți, 18 septembrie 2012
Marian, cateva randuri pentru tine
Daca as intinde mana,mi-e teama ca ti-as atinge durerea. Daca as ridica privirea,mi-e teama ca ti-as vedea lacrima zdrobind pamantul. Daca as incerca sa te ascult, m-as umple de regrete nesfarsite. Daca as striga dupa tine, mi-ar fi frica sa ma izbesc in ecou. E prea rece, prea sumbru.
Am crescut sub ochii tai protectori, acum, brusc, s-au stins. Nu pot intelege cum, de ce, nici nedreptatea lucrurilor nescrise. Balanta s-a stricat, desigur.
Tu esti una din radacinile mele!
Nu iti pot spune "Ramas bun,prietene", caci nu inteleg firea lucrurilor de acum. Ai fost mereu in umbra mea, tacut, modest, mai intelept de fiecare data. Azi, ori ieri, te-ai hotarat sa pleci, fara niciun avertisment.
Azi ti-am aprins prima lumanare, am asezat-o la fereastra, poate o vezi, poate treci sa iti iei ramas bun....
prietena ta din copilarie,
Am crescut sub ochii tai protectori, acum, brusc, s-au stins. Nu pot intelege cum, de ce, nici nedreptatea lucrurilor nescrise. Balanta s-a stricat, desigur.
Tu esti una din radacinile mele!
Nu iti pot spune "Ramas bun,prietene", caci nu inteleg firea lucrurilor de acum. Ai fost mereu in umbra mea, tacut, modest, mai intelept de fiecare data. Azi, ori ieri, te-ai hotarat sa pleci, fara niciun avertisment.
Azi ti-am aprins prima lumanare, am asezat-o la fereastra, poate o vezi, poate treci sa iti iei ramas bun....
prietena ta din copilarie,
miercuri, 8 februarie 2012
Irosire
Ma cheama muntii
Printre creste sa-mi plimb talpile,
Povesti de frunza leganata-n anotimpuri
Sa torc la gura drumului,
In linistea pamantului sa-mi scutur eul
Hartuit de neputintele vecine.
Ma cheama vantul,
Dinspre nord ma-mpinge,
Biciuindu-mi incapatanarea impotrivirii.
De-as privi in palma dreapta, as intalni tacerea
Si solitudinea prezentului scris.
De-as privi in stanga, as regasi nimicul
Legaturii mele incalcita in non sens.
Din nou, regrete indulcite ma striga aproape
In dor de duca, rusinate, macerate
In timpul scurs prin crapaturile vietii netraite.
Ma striga frica, culcus sa ii scriu la piept,
In grele lanturi sa-mi prind naivitatea
Copilului pierdut din mine.
Nici joaca,nici surasul, nici clipirea,
Nu-si mai recunosc ecoul....
Printre creste sa-mi plimb talpile,
Povesti de frunza leganata-n anotimpuri
Sa torc la gura drumului,
In linistea pamantului sa-mi scutur eul
Hartuit de neputintele vecine.
Ma cheama vantul,
Dinspre nord ma-mpinge,
Biciuindu-mi incapatanarea impotrivirii.
De-as privi in palma dreapta, as intalni tacerea
Si solitudinea prezentului scris.
De-as privi in stanga, as regasi nimicul
Legaturii mele incalcita in non sens.
Din nou, regrete indulcite ma striga aproape
In dor de duca, rusinate, macerate
In timpul scurs prin crapaturile vietii netraite.
Ma striga frica, culcus sa ii scriu la piept,
In grele lanturi sa-mi prind naivitatea
Copilului pierdut din mine.
Nici joaca,nici surasul, nici clipirea,
Nu-si mai recunosc ecoul....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)