Ploaia mea

Am prins ploaia-n pălărie
Si-am ras de vorbe ude-n tălpi bătute,
Gura mi-i plină de dorul graiului în prispă
Când rostul ploii întins e pe pământ.

Adun suflete în ritm de sălbăticie,
Păsul mi-e încins de atâta nerostire,
Șoptind povesti mocnite-n timp bătrân,
As aduna văzduh pentru înc-o ploaie.

Tu,ploaie,mă iubești mereu cu duioșie
Si când supărată te pornești,tot blândă-mi ești!
Săracă-i iarba fără tine,
Nici zorul de furnica nu-i cu avânt,
Când tu lipsești.

Ah,ploaie,cum mi te scurgi în trup!

7august 2013

Cearta de copil

Fa pace cu pamantul!

Spuse ea, adancita in mahnire.

Razboi tot fuse,

O viata intreaga;

Nici pacea nu mai stie cum ii sade bine.

Pe un strigat de duca,

Imi mestec  uitarea raului, indurat, in pribegie.

Cand o sa te lepezi de atata nestiinta,

Cand timpului s-o naste-o soarta?

Am aruncat in tine rod bun, de fiica,

Crampei de azi si ieri pentru maine.

Sa iti sarut mandria am vrut,

Dar m-ai ascuns in beciul ei...

Sa iti sarut nefiinta vrut-am intr-o seara,

Cu graba mare m-ai alungat pe lespezile uitarii,

Crezand ca-i intelept sa-i scuturi clipei

Rostul.

08 februarie 2013

Irosire

Iti trebuie o idee,dragul meu parinte?

In siruri indiene,sa isi poarta al ei folos,

catarata pe cantar,

sa rada banului a saracie,

dar ea sa vanda speranta rostului fara rost?

Iti trebuie o moara,gandurilor negre,

ce-asteapta -n usa far` de balamale?

zadarnic cauti cuie,

ciocanul a amutit de-un timp,

certat pe munca fara rost.

Aduni atata impotrivire

firii lucrurilor simple

cand eu iti cert grabirea,

sa iti mai prind un ceas de mila

sufletului meu pribeag de tine,

sa te mai strang odata-n suflet

inainte de plecare,

dincolo de ramas bun.

Iti mai trebuie o clipa,dragul meu batran,

sa-ti stingi singur lumanarea,

ferecand, in intuneric, secrete

mai batrane decat noi...

Ps: tatalui meu ce s-a dus inainte sa il cunosc....

Decembrie 2012

Deriva

Gandul mi se naste din neuroni febrili
izbindu-se puternic pe ale scoartei margini,
zbatandu-se sa iasa in lumina,
incrancenat de atatea lanturi

Dar gandul meu nu e palpabil.
cum vantul nu-l pot prinde in mana...

Gandul n-are viata in mine
doar prin cuvant se naste
iar eu nu vreau sa-i dau cuvantul
viata.

Cuvantul tau, al meu, al lor
E cel ce aduna si dezbina,
Cuvantul. el, atatea rani, aduna in mine!

28 august 2008

Rugaciune

Sa ploua cu aghiasma in sufletul lumii,
Nori sa o atinga sub talpi,
Stele, lumina s-o adoarma-n drumuri,
Drumuri, rascruci sa impleteasca-n zari,
Zori plapande, iubiri sa uneasca.

Sa ploua cu vanturi si ramuri uscate
Haul din lume si lumea din noi.
Tunet si fulger.Voi, voi sa aprindeti o flama
In iadul de jos, chinuit de tradari.

Sa ploua cu mir prin fruntile noastre,
Sa ploua tacere, la sfarsit, as vrea.
Bucurii si dureri, amintiri si placeri,
Copilarii si batraneti, in final, toate pier;
Voci, in cripte, murmura vieti de odinioara
Furate, intr-o clipa de eternitate chioara.

Sa ploua continuu, ca timpul ce trece,ca timpul ce vine
Prin pasii socotiti in vremuri,
De bataturi sa ma lepad si de negii din vine.
Sa ploua! Sa ploua!
Sa-mi curat lacrimi statute in gene,
Pamantul sa planga in rauri, in mare.
In navoade se cerne.

Sa ploua in mine glasul tau, Doamne.
Prin vene sa-mi curga pioasa smerenie,
Sa-mi foarfeci ganduri speriate, nedemne,
Cuvinte razlete cu mume nebune.
Sa-mi plangi linistea de la-nceputuri
Si dorul de tine, de stele, de sfinti...

Sa ploua!

12 aprilie 2008

Radacini

Sunt prinsa intre tine si lume
Si portile imi sunt inchise pe dinauntru,
Si portile mele sunt inchise pe dinafara.
lanturi grele imi sfarama carnea,
corbii imi ating sufletul...
priveste-mi chipul, atent, cu rabdarea unui sfant,
crezi ca lacrimile mele si-au faurit istoria?
Ia-ma de mana dar nu-i da drumul,
chiar de simti doar oase-
Vei intelege ruga lor nestinsa.
Ia-mi timpul si cucereste-i infinitul
Fara de care nu as fi existat,
Nici ieri, nici azi, nici maine
Doar freacatul lui imi mai spulbera neuronii.
Sunt prinsa intre timpul tau si al meu.
cateodata, il simt pe-al meu cum tace
si eu, luptand, pentru ultima suflare.
Da-mi drumul printre nori!
gandul meu sopteste,in ultima lui secunda.
Nicicand nu te-am dorit mai mult,
nicicand nu te-am renegat ca azi...
timpul mi l-ai furat din clepsidra.
Priveste-l!
Si-acum sta dupa tine!

Amorteala

n-am mai scris de multa vreme.
nici versurile, nici cuvintele, n-au mai ramas in pagini.
privesc, hartia alba, ca o hipnoza
pentru nefericirea din mine,
albindu-mi spoiala in care mi-am inchis ridurile.
nu stiu ce este mai greu de dus pe umeri-
deznadejdea, ridurile ori lupta….
ma indemn, cu o ceasca de cafea,
s-apuc fraiele zilei de azi
dar, freamatul complotului, imi tiuie in urechi.
niciunde nu-i mai bine ca acasa.
atata liniste, lumina si armonie
adunate intr-un geam!
fotoliul, rosu, ma imbie
sa-mi prind soldurile in el.
adormind, in relaxare, visez,
lumea, ordinara, de afara.
atat de dulce, atat de amara….


Stiam ca nu mai pot prinde gandurile in cuvinte.
Totusi, continuu sa fac exercitii……

20 noiembrie 2007