n-am mai scris de multa vreme.
nici versurile, nici cuvintele, n-au mai ramas in pagini.
privesc, hartia alba, ca o hipnoza
pentru nefericirea din mine,
albindu-mi spoiala in care mi-am inchis ridurile.
nu stiu ce este mai greu de dus pe umeri-
deznadejdea, ridurile ori lupta….
ma indemn, cu o ceasca de cafea,
s-apuc fraiele zilei de azi
dar, freamatul complotului, imi tiuie in urechi.
niciunde nu-i mai bine ca acasa.
atata liniste, lumina si armonie
adunate intr-un geam!
fotoliul, rosu, ma imbie
sa-mi prind soldurile in el.
adormind, in relaxare, visez,
lumea, ordinara, de afara.
atat de dulce, atat de amara….
Stiam ca nu mai pot prinde gandurile in cuvinte.
Totusi, continuu sa fac exercitii……
20 noiembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieti si semnati!