Ma cheama muntii
Printre creste sa-mi plimb talpile,
Povesti de frunza leganata-n anotimpuri
Sa torc la gura drumului,
In linistea pamantului sa-mi scutur eul
Hartuit de neputintele vecine.
Ma cheama vantul,
Dinspre nord ma-mpinge,
Biciuindu-mi incapatanarea impotrivirii.
De-as privi in palma dreapta, as intalni tacerea
Si solitudinea prezentului scris.
De-as privi in stanga, as regasi nimicul
Legaturii mele incalcita in non sens.
Din nou, regrete indulcite ma striga aproape
In dor de duca, rusinate, macerate
In timpul scurs prin crapaturile vietii netraite.
Ma striga frica, culcus sa ii scriu la piept,
In grele lanturi sa-mi prind naivitatea
Copilului pierdut din mine.
Nici joaca,nici surasul, nici clipirea,
Nu-si mai recunosc ecoul....