n-am mai scris de multa vreme
nici versurile, nici cuvintele n-au mai ramas in pagini
privesc hartia alba ca o hipnoza
pentru nefericirea din mine
albindu-mi spoiala in care mi-am inchis ridurile
nu stiu ce este mai greu de dus pe umeri-
deznadejdea, ridurile ori lupta….
Ma indemn cu o ceasca de cafea
s-apuc fraiele zilei de azi
dar freamatul complotului imi tiuie in urechi.
Niciunde nu-I mai bine ca acasa-
Atata liniste, lumina si armonie
Adunate intr-un geam!
Fotoliul rosu ma imbie
Sa-mi prind soldurile in el.
Adormind, in relaxare, visez,
Lumea ordinara de afara
Atat de dulce, atat de amara….
Stiam ca nu mai pot prinde gandurile in cuvinte.
Totusi, continuu sa fac exercitii……
20 noiembrie 2007