Gentil
iti plec capul in perna ce-ai brodat-o
Pentru ast moment de liniste absurda.
Paru-ti alb si moale l-am asezat peste urechi
Si, ochii blanzi, ce m-au crescut, i-am mangaiat blajin
Cu mainile unui om mare.
Ti-am privit in tacere linistea cu care-mi vorbeai
Si, pentru prima data, tacerea era atat de frumoasa!
Nici scasnetul inabusit de durere,nici lacrima ascunsa
In sfarsit, nu te mai pot atinge.
Ti-am dedicat copilaria.
mi-ai rasplatit-o cu povesti.
te-am privit,
cazand,
in timp ce eu am invatat sa merg.
bucuria ta, mi-a daruit speranta.
Durerea ta, m-a invatat sa lupt.
Dragostea ta, m-a tinut in viata.
Acum, te privesc stangaci si tac,
tac…
20 noiembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieti si semnati!