Am prins ploaia-n pălărie
Si-am ras de vorbe ude-n tălpi bătute,
Gura mi-i plină de dorul graiului în prispă
Când rostul ploii întins e pe pământ.
Adun suflete în ritm de sălbăticie,
Păsul mi-e încins de atâta nerostire,
Șoptind povesti mocnite-n timp bătrân,
As aduna văzduh pentru înc-o ploaie.
Tu,ploaie,mă iubești mereu cu duioșie
Si când supărată te pornești,tot blândă-mi ești!
Săracă-i iarba fără tine,
Nici zorul de furnica nu-i cu avânt,
Când tu lipsești.
Ah,ploaie,cum mi te scurgi în trup!
7august 2013
Si-am ras de vorbe ude-n tălpi bătute,
Gura mi-i plină de dorul graiului în prispă
Când rostul ploii întins e pe pământ.
Adun suflete în ritm de sălbăticie,
Păsul mi-e încins de atâta nerostire,
Șoptind povesti mocnite-n timp bătrân,
As aduna văzduh pentru înc-o ploaie.
Tu,ploaie,mă iubești mereu cu duioșie
Si când supărată te pornești,tot blândă-mi ești!
Săracă-i iarba fără tine,
Nici zorul de furnica nu-i cu avânt,
Când tu lipsești.
Ah,ploaie,cum mi te scurgi în trup!
7august 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieti si semnati!